The Hello Bar is a simple web toolbar that engages users and communicates a call to action.

Ne pregătim de Himalaya

by ghizi on March 16, 2012

L-am cunoscut pe Vlad anul trecut (2011) în vară. Se pregătea să plece, împreună cu Lea și Joco, în Himalaya și cumva au ajuns la mine pentru ajutor cu sponsorizarea expediției. Mi-a plăcut așa de mult ideea încât aș fi plecat cu ei. Bineînțeles, nu primești în echipă un tip care atunci l-ai cunoscut și habar nu ai care e treaba cu el, cum vă înțelegeți și cum se comportă în situații dificile care pot apărea. Așa că, fiecare ne-am văzut de planurile noastre.

Vlad m-a ajutat cu niște sugestii, hărți și cărți și, cum nu am plecat cu ei, am decis să-mi creez propria aventură. Așa s-a născut ideea de a face solitar cele 13 vârfuri de peste 2500 metri din România.

Am urmărit expediția lor, am văzut că au făcut ce și-au propus și că, în noiembrie, după mai bine de două luni timp în care au fost plecați, s-au întors acasă cu bine.

Următoarea dată când m-am auzit cu Vlad la telefon, a fost în ianuarie 2012 când mi-a propus să ne întâlnim. L-am amânat până am terminat un proiect la care lucram și, în februarie, l-am învitat la noi la cină. Mă așteptam să-mi povestească cum a fost, lucru care s-a întâmplat, însă surpriza a fost alta. Pregătea o nouă expediție, mai ambițioasă, iar de data asta îmi propunea să fiu parte din echipă.

Experiența mea montană, de alpinist și cățătător, este incomparabil mai redusă față de Vlad, însă rolul meu este cel de manager al expediției, cu responsabilități administrative și de stângere a fondurilor. Atunci am aflat și că Vlad are doar 21 de ani și cațără de la 12 ani, timp în care o adunat suficientă experiență cât să umple două pagini de vârfuri și trasee cățărate. Mai este Mihai, cu experiență în alpinism și responsabil de partea medicală și fotografică datorită pregătirii lui. Ăștia trei suntem, care vom urca. Ne ajută, de acasă, Francesca, cu lucruri ce țin de site, postarea de noutăți privind mersul expediției și administrarea aspectelor on-line.

Planul nostru este de a ajunge pe doi optmiari în același sezon – Cho Oyu și Shishapangma, în primăvara aceasta, perioada aprilie – mai 2012. Un optmiar într-o viață este o realizare mare, doi într-un sezon este al naibii de ambițios. Sigur că este alimentat de curajul și nebunia frumoasă a tinereții și dorința de a face mai multe, atât pentru noi cât și pentru comunitate. În multe aspecte, poate părea prea ambițios. Avem nevoie de o sumă destul de mare de bani (48.000 EUR), este foarte scurtă perioada care am avut-o la dispoziție pentru a pregăti expediția și, chiar dacă suntem în bună condiție fizică, nu toți membrii avem aceiași experiență de munte. Asta nu ne-a oprit să continuăm cu planul nostru inițial. În funcție de cum vor sta lucrurile înainte de plecare, în special cum vom sta cu banii, ne vom adapta planul la context. Avem încă destule de rezolvat și, fiind un proiect ambițios, avem nevoie și de susținerea voastră.

Poți vedea mai jos un scurt film de prezentare a expediției iar, dacă vrei să ne susții, o poți face aici.

2 comments

De ce nu mai e bună facultatea

6 March 2012

Am trait multă vreme cu impresia ca notele contează și că școala e importantă. In școală, deoarece credeam că e importantă, am avut – în general, note bune. Acum, când privesc în urmă, îmi dau seama că notele contează mai puțin. Mai mult, faptul că ai făcut o facultate, nu are prea mare valoare. Toată [...]

Citește mai departe →

Mai bine nu!

27 February 2012

Societatea în care trăim disprețuiește lenea și leneșii. Suntem tot timpul pe fugă. Creem mereu nevoi și obiective, cele mai multe artificiale. Telefonul nu lipsește din buzunarele noastre iar agenda spune că nu mai avem un weekend liber in următoarele 4 luni.   Verificăm adrese de mail, conturi de facebook și twitter aproape religios. Facem [...]

Citește mai departe →

Domesticirea puiului de om

10 February 2012

Atenție! Subiect controversat: domesticirea oamenilor. Cum domesticești un animal? Cel mai ușor domesticești un animal când îl ai de mic, de când e pui. La fel se întâmplă și cu oamenii. Copii sunt domesticiți la fel cum am domestici o pisică, un câine sau un alt animal. Cum se întâmplă lucrurile: Te naști undeva. E [...]

Citește mai departe →

Te-ai săturat de România? Pleacă.

29 January 2012

An de an, lună de lună, nu trece o săptămână fără să aud, văd sau să citesc cum cineva de plânge că trăiește într-o țară de cacao, înconjurat de oameni de kkt, unde numai la noi se pot întâmpla lucrurile astea …(completează aici). Nu-ți place? Pleacă. Ai posibilitatea asta. Sunt milioane de români plecați peste [...]

Citește mai departe →

Obiceiuri sanatoase – recunoștința

5 December 2011

„Dacă singura rugăciune pe care o spui în viața ta este mulțumesc, e suficient.” – Meister Eckhart Trăim într-o lume minunată. Totul în jur e unic și fantastic. Ce știm, majoritatea dintre noi, să facem cel mai bine? Să ne plângem. Modul cel mai potrivit de a-ți începe sau încheia ziua este prin a fi [...]

Citește mai departe →

My Kindle is fantastic

21 November 2011

Noul meu prieten, amazonicul Kindle,  e instrumentul ideal pentru citit. Ideal pentru cititul în engleză. Sunt fericit cu o carte bună în mână iar acum sunt și mai fericit. Oare câte grade de comparație are fericirea? Săptămâna trecută mi-am realizat unul dintre țeluri - mi-am cumparat un Kindle. Știam de ceva vreme că o să-l cumpăr [...]

Citește mai departe →

101 conferințe TED de văzut. Partea V – vremea aventurii

13 November 2011

Toți oamenii sunt aventurieri. Mânați de curiozitate, de frică sau cautând bunastare, cu toții suntem aventurieri. Poate și de asta ne plac așa de mult poveștile.  Putem vorbi despre cele doua diateze ale aventurii: activă și pasivă. Diateza pasivă implică ascultarea poveștilor. Cea activa implică crearea lor. Va invit mai jos să urmăriți o serie [...]

Citește mai departe →

Atenție cu Rompetrol – o poveste urâtă

6 November 2011

Consider că aceasta este o poveste care merită făcută public. Este vorba despre customer service, valoarea unui client și abuzul firmelor mari (putem include aici și băncile) față de clienții lor firme mici. Am ezitat dacă să scriu sau nu acest post. Înclinam mai degrabă spre nu. Nu-mi place să mă plâng de ceva. În [...]

Citește mai departe →